Am descoperit provocarea celor 100 de micro picturi a lui Leslie Stroz, pe parcursul unui an. Calatoria inceputa continua in stilul meu...
Am stat la indoiala daca sa postez aceasta serie, pentru ca am vrut sa le mai aduc niste completari, insa m-am razgandit intre timp. Fundalurile le aveam. Peste ele am lipit plante si apoi am pus tot banda de aluminiu autocolanta. Diana a facut ceva asemanator utilizand folie alimentara din aluminiu. Am incercat si eu, insa nu am reusit lipirea pe un format atat de mic, asa ca am revenit la ceea ce mai experimentasem. Tocmai am constatat ca nu am facut poze cu toate plantele. In prima si a treia poza sunt doar frunze, insa fiind subtiri, efectul de adancime nu este atat de pronuntat. Apoi am colorat putin zona plantelor.
Ca observatie, plantele trebuie totusi presate bine, ceea ce eu nu am facut cu cele din poza anterioara. Asa ca folia autocolanta am lipit-o greu peste ele. Si nici prea aliniata nu a iesit...
Fara legatura cu provocarea, insa daca tot l-am gasit, nu m-am putut abtine...😊 (Un audio book: Your mind believe what you think - Mintea ta crede ceea ce gandesti)
In scena finala a mai aparut un personaj, creat special. Fluturasul! Rolul lui este foarte important in poveste. O sa va povestesc pe scurt.
Ma opresc putin doar sa va arat etapele de constructie. Principiul a fost ca la aripile Mesagerei, utilizand doua frunze si o floare uscata de anthurium, plastifiate. Pentru corp, am folosit o parte dintr-un tub de pasta de dinti, niste banda de aluminiu adeziva, trei margele si niste sarma pentru antenute. Pe marginea 'aripilor' este sarma pusa pe banda dublu autoadeziva, care se continua pe toate lungimea si este trecuta si prin corp si infasurata pe el cand am trecut de pe o parte pe alta. Am adaugat sclipici si culori din tub. Pe spate am lipit un patratel din fetru, doar pentru a intari zona.
Reiau povestea: Fluturasul s-a asezat pe casuta broscutei. Testosei s-a suparat putin, spunand:
'-Asculta, Hei! Ce? Crezi ca-ti rizi de mine, Hai? Eu Testosei sint, Nu tramvai!'
Fluturasul l-a provocat putin si Testosei s-a hazardat sa creada ca poate si el zbura. Si chiar a incercat, insa...
'Un strigat doar Si-apoi tacere. Si-apoi, O, Crancena cadere! Biet Testosei cel nazdravan N-avea aripi de-aeroplan. Si nici de flutur, Nici de cioara, Ci, Mai curand,, Aripi de moara.' ... Inchis in mica lui casuta. Cazu de sus, ca o barcuta. Si, ceea ce e si mai rau, E ca in zborul asta-al sau, Zbatandu-se, Infricosat. Picand, Ramase rasturnat.
De aici au inceput sa se deruleze mai multe momente a caror suma a facut ca Testosei sa ajunga la mamica lui. O mana care l-a intors pe burtica, apoi un catel pe a carui coada a putut iesi dintr-o balta, o caprioara pe spinarea careia a fost pus de un vultur. Pana sa ajunga la destinatie, o ciocarlie zbura sa-i spuna mamei ca in curand isi va vedea puiul...
'Amarnic planse Testosei, Cu lacrimi cat niste cercei, Si spuse: -Mama, am fost un drac, Dar ce-am facut, N-o sa mai fac! Spunind el vorbele acestea, Zbura in toata lumea vestea: Si-atunci sa vezi ce bucurie... Si pe dulaul cel de treaba, Care veni, Ii strinse-o laba, Si spuse: -Draga testosei, Acum, Pe drumul bun s-o iei, Ca te iubesc ca pe-un nepot. Si-l saruta, latrind, Pe bot. Si mult se bucura si muma. Si toti au ris Si rid si-acuma!'
Sursa imaginilor si citatelor "Povestea Broscutei Testoase" de Eugen Jebeleanu, ilustratii - Florica Cordescu ~~~~~~~~~~
Aceasta postare inchide un joc nou pentru mine. Sau mai exact, altfel! Sunt momente in care spunem: in copilarie, faceam si dregeam... Pana la urma, copilaria este si o stare de spirit. Sa nu uitam asta, ca sunt atatea minuni pe care le pierdem prin aceasta uitare...
~~~~~~~~~~~
Mesagera Anna ma provoaca, etaland creatiile primite de la Niko. Multe figurine au facut si ele parte din poveste, asa ca toate s-au adunat pentru ca isi doresc sa participe la povesti noi! Am inteles indemnul! Va iubesc si va multumesc pentru indemn!
Stiu ca nu se prea califica pentru provocare, insa cu ocazia asta am reusit sa termin o marioneta girafa, luata sub forma de kit. Iar in povestea inceputa, este un capitol cu o girafa. Asa ca imaginea a urmat aproape firesc. Intr-o cutie de plastic ramasa de la un set cu sertare, am facut un mic montaj, in care puteti vedea toate personajele importante. Si a mai aparut o mica broscuta alba.
Ea face parte din setul de figurine primite de la Niko! Este adevarat ca inca nu am etalat minunile de la ea, pentru ca am vrut sa faca parte din alta poveste, doar ca Anna mi-a sugerat sa incep cu aceasta ocazie, pentru ca broscutele sa se cunoasca, chiar daca nu am ajuns sa o pictez. Insa Mesagera mi-a promis ca o sa ma ajute si o sa ma impulsioneze, ca a observat ea ca am nevoie... Nu am putut-o contrazice!😊
In poza a treia s-a vrut in poza si tigrisorul. Se pare ca se inteleg perfect. Ce pot sa mai zic? Astfel de prietenii chiar pot fi trainice! Iar Testosei parea sa fie atat de fericita cu noii ei prieteni!
Sa va explic! Totul a inceput cu o carte. E adevarat ca nu-mi aduc aminte ce faceam cand o ascultam, insa la un moment dat mama mi-a spus ca incepusem sa o spun pe de rost, dupa multe seri in care imi citise din ea.
Se numeste 'Povestea Broscutei testoase' , de Eugen Jebeleanu. Imaginile sunt realizate de Florica Cordescu si a aparut la Ed. Tineretului in 1962.
Are lipsa cateva pagini de la inceput si sfarsit, a fost protejata cu un carton si lipita cu o banda adeziva ce s-a deteriorat, insa lipiciul ei a patruns in hartie.
Am mai imbunatatit cate ceva pe unde am putut, am pus si o supracoperta si in final am introdus-o intr-un plic cartonat, unde sper sa fie multumita.
Bazat pe aceasta carte si avand o carapace de broscuta, am confectionat, recunosc ca destul de stangaci, un Testosei mic, care imediat a fost 'infiat' de broasca mea mare.
Nu e prea mult de explicat. Am desenat geometria, utilizand carapacea pentru niste dimensiuni aproximative si am utilizat o plasuta pe care o tineam pentru a o vopsi, o tema inca neabordata. Am deturnat-o insa pentru puiut. Forma putea fi mai 'lucrata', stiu! 😊 Am cusut-o de mana. Cu masina ar fi fost mai bine, insa pe atatea curburi am ezitat. Pe zona neprinsa am introdus fibra siliconica si apoi am inchis taietura. Mesagerul meu m-a ajutat sa aleg ochii, ca m-a vazut cam derutata. O margeluta si doua paiete puse fata in fata s-au transformat in ochii broscutei, pe care i-am cusut. I-am cusut si o gurita, cu ata rosie. Asa a aparut broscuta Testosei. Nu stiu ce va face mai departe, dar deja a inceput sa susoteasca cu Anna. Trebuie sa fiu atenta la semne...
